nightmare

            Ai avut vreodata vise? Te-ai simtit vreodata prins intr-un cosmar amar de care numai poti scapa,in care iti doresti ca totul sa devina ceva frumos?

            Al meu suna cam asa:

            Totul e negru în jurul meu. Un spaţiu gol, infinit  se întinde în jur.

            Privesc în gol şi nu mai văd nicio culoare. Sunt singura. Nu pot gândi limpede. Nu cred ca pot să disting răul de bine şi binele de rău.

            Mă plimb într-un vid infinit, incoerent şi plin de remuşcări, însă nu-mi dau seama de ce. Plâng. Sunt pierdută, disperată. Îmi vine să ţip! să mă zbat! să îmi audă cineva strigătul. Sufletul mă arde,de dor şi de iubire.

            Mă aflu într-o cameră plină de suflete si vocile lor murmură, şuşotesc şi strigă. Ma infioara. Ma cutremur.

            Simt ca ma va inghiti o gaura neagra… de frica ma avant intr-o cădere nebună in neant.

            Cineva ma intreaba “Ce ai?”. Eu raspund “Nimic.”.

            Tot mai multe voci ma inconjoara. Ele ma fac sa ma ascund.

            Aud pasi venind. Inima incepe sa imi bata nebuneste. Parca acum o aud pentru prima data.

            Persoana se apropie indepartand ceata in calea ei.

            E o papusa, una dezarticulata.

            Cand suvitele de par se dau de pe chipul ei… un chip fantomatic….

            ”Ti-a fost dor de mine?”.

             E sufletul meu care nu a mai rezistat sa fie incatusat.

            “Eul” din fata mea zambeste sardonic si izbucneste in flacari.

            Deodata filmul se taie. Ma trezesc in cenusa. Sunt acoperita de ea.

            Am renascut

            Sper sa profit de aceasta noua  “sansa la viata”

            Ma ridic, ma scutur si privesc inainte.

            Rasaritul e intotdeauna asa frumos?

: xandra

The bleeding heart

Si simteam cum cuvintele se infingeau adanc ca niste cioburi de sticla, eliberand durerea de mult incatusata. Dar a fost acolo mai tot timpul. Amintirele sunt un sir lung de povesti care parca nu isi gasesc sfarsitul, imi amintesc desi as vrea sa uit. Ma doare. De ce durerea nu poate fi decat o memorie?

Cand nu gasesc raspunsuri traiesc din amintiri.

Acum desigur totul pare absurd si la fel.Se spune ca este nevoie de un singur minut pentru a remarca o persoana deosebita, o ora pentru a o pretui,o zi pentru a o indragi si a o iubi,...dar iti trebuie o viata intreaga pentru a a o uita.

Dar uneori nu trebuie sa uiti pt a trece peste. Trebuie sa lasi durerea sa te invaluie incet.

Chiar si o "inima insangerata" poate inflori din nou.

:xandra

Art is everywhere around us

 Deci a nins....dorinta bifata   :)):)  (pacat ca nu se depune...)

 De obicei urasc zilele de luni, dar lunea asta a fost gen 3 in 1.(prima zi de scoala din acest an, a parta zi de proteste si prima ninsoare a acestei ierni).

 In vacanta asta am gasit noua mea pasiune: cafeaua de orice fel si azi m-am gandit "ooo......ce dragu a fost dimineata cu cafea :o3" si mi-am zis sa incep tot cu ceva dulce, cald si cu energie.

 Exact cum credeam sunt o multime de oameni care adora cafeaua, de la tineri obisnuiti cu nesscafe ori batrani care au prins acea cafea tare din boabe rasnite acasa. Sunt persoane care o prefera slaba si cu mult zahar sau persoane care o fac atat de tare incat juri lingurita poate sta perpendicular in ceasca.

  Plus ca in momentul in care m-am hotarat sa fac aceasta postare (in ora, la scoala) m-am gandit sa adaug si niste poze potrivite. Asa am descoperit ca in unele cafenele si restaurante din afara se pot gasi cele mai dragute design-uri pt cafea. Sincera sa fiu, eu nu as putea sa beau o asemenea cafea....sunt mult prea dragute. Sau daca as vrea sa beau chiar nu ar mai conta gustul, ci doar modul de prezentare.

Preferatul meu, desi a fost greu sa aleg din toate pozele, este primul iepuras (cn ar putea rezista unui urecheat cu spuma de cafea si cu pudra de cacao?) Dar va las sa alegeti singuri poza preferata.:-*  

 pupici :-*:-*:-*

:xandra

Let it snow...

 

     Si iata-ma in fata primei file albe din blogul meu, Atatea sentimente s-au hotarat chiar acum sa se joace inauntrul meu...trezind la viata persoana care probabil sunt defapt :)

     Vacanta asta a fost okay, dar sincer am trait mereu cu senzatia ca ceva inca lipseste....Si m-am tot chinuit pentru a-mi da seama ce.

    

       Dar azi de dimineata am aflat ce :)...=    Zapada .

     Poate parea pueril, dar da, imi lipseste zapada. Imi e dor de bataile cu zapada din generala, cand ne intorceam in clasa mult dupa ce profesorul de mate intrase la ora...de distractia din pauze....poate chiar si de senzatia aia receee pe care o lasa zapada dupa ce  absolut accidental din mana colegului ajunge fix sub bluza ta... Imi e dor de o plimbare linistita prin oricare parc din Bucuresti, pe aleile albe.

     Si vreau poze. Nu poze luate de pe net. Ci poze facute de mine, strambe sau oricum ar iesi ele...

     Daca in anii trecuti trecea iarna gandindu-ma " vreau vara"  acum vreau sa ma deconectez de realitate si sa traiesc din plin cea de-a 15 iarna din viata mea.

     Cred ca nu sunt singura persoana care resimte lipsa fulgilor de zapada.

     In rest timpul vine si trece, exista doar ca nu toate lucrurile sa se intample in aceeasi clipa.

     Si desi am avut un stil stangaci de a ma exprima, promit ca odata cu acomodarea mea cu blogul, acest stil va inceta incetul cu incetul.

    Pentru cele cateva zile de vacanta ramase nu vreau decat sa va urez sa va simtiti cat mai bine in felul vostru.

 :Xandra